Experiențele din pragul morții au fascinat oamenii de zeci de ani, iar acum o nouă teorie încearcă să explice de ce atât de multe persoane descriu aproape aceleași trăiri. Potrivit revistei Vice, cercetătorii cred că aceste experiențe ar putea fi generate de creier în ultimele momente de funcționare, iar conținutul lor ar depinde de emoțiile și amintirile acumulate de fiecare om de-a lungul vieții.
Potrivit unui studiu publicat în revista științifică PeerJ, aproximativ 10% dintre oameni din 35 de țări spun că au trecut printr-o experiență în pragul morții.
Deși provin din culturi diferite, relatările lor urmează adesea același tipar: senzația că își părăsesc corpul, deplasarea către o lumină intensă, întâlnirea cu persoane decedate și un sentiment profund de pace, înainte de revenirea la viață.
Din punct de vedere neurologic, moartea nu se produce instantaneu. Cercetările au arătat că, în ultimele clipe, creierul generează un val puternic de unde gamma – cele mai rapide unde cerebrale, asociate cu procese complexe de conștiință și percepție.
Un studiu publicat în 2023 a descoperit că această activitate intensă apare în special în regiunile creierului responsabile de procesarea imaginilor și recuperarea amintirilor.
Cele mai multe persoane care au avut astfel de experiențe afirmă că au simțit o stare profundă de liniște, iubire și înțelegere.
Studii realizate în Franța și Belgia arată că pacea interioară este emoția dominantă, iar unii participanți spun că au avut impresia că au înțeles, pentru câteva clipe, sensul tuturor lucrurilor.
O cercetare desfășurată pe supraviețuitori ai stopului cardiac a arătat că unii pacienți au relatat aceste senzații chiar în timp ce primeau manevre de resuscitare.
Totuși, nu toate experiențele sunt pozitive. Aproximativ 14% dintre persoanele care au relatat experiențe din pragul morții au descris trăiri înfricoșătoare sau tulburătoare.
În 2026, cercetătorul Recai Kayış a publicat în revista Frontiers in Psychology o nouă ipoteză, denumită „ipoteza visului din momentul morții”. Potrivit acestuia, atunci când creierul nu mai primește suficient oxigen și își pierde contactul cu lumea exterioară, începe să genereze un fel de vis intens, alcătuit din amintiri, emoții și experiențe personale.
Autorul teoriei susține că tonul acestor experiențe ar putea depinde de trecutul emoțional al fiecărei persoane. O viață marcată de iubire și relații apropiate ar putea genera experiențe pașnice, în timp ce traumele și sentimentele de vinovăție ar putea influența apariția unor trăiri mai dificile.
Contextul cultural pare să joace și el un rol. În culturile creștine, lumina este descrisă adesea ca o ființă, în timp ce în Japonia este percepută mai frecvent ca un obiect luminos. Cercetătorii subliniază însă că această parte a teoriei rămâne deocamdată speculativă și nu a fost demonstrată experimental.
Un alt aspect important este că mai puțin de 40% dintre persoanele aflate foarte aproape de moarte relatează că au avut orice fel de experiență conștientă. Pentru ceilalți, spun oamenii de știință, este posibil să nu existe nicio percepție sau amintire a acelor ultime clipe.